Doi copaci stara in padurea: unul din alb si patat cu argint. Il numira mesteacanul. Si altul, cu multi noduri intinspeste trunchiului, ca ceva ciopartit de mana dumnezeului, avuse smocuri de par mirositor. Il chema ienupar. Cu soare, cei doi copaci ciondanira despre tot: flori, boabe, pasari, si Kant. Dar cu luna, copacii iubira unul altuia.
Intr-o zi, un om veni si taia pe amandoi. Si ei dormira. Dupa un timp necunoscut, trezira intr-un acoperis. Si ei retinura mainilor peste familia in jos.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
Mesteacanul si Ienupar
Doi copaci stara in padurea: unul din alb si patat cu argint. Il numira mesteacanul. Si altul, cu multi noduri intinspeste trunchiului, ca ceva ciopartit de mana dumnezeului, avuse smocuri de par mirositor. Il chema ienupar. Cu soare, cei doi copaci ciondanira despre tot: flori, boabe, pasari, si Kant. Dar cu luna, copacii iubira unul altuia.
Intr-o zi, un om veni si taia pe amandoi. Si ei dormira. Dupa un timp necunoscut, trezira intr-un acoperis. Si ei retinura mainilor peste familia in jos.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.